Daca crezi în Dumnezeu si se dovedeste ca el nu exista,
nu vei fi pierdut nimic, dar daca nu crezi si se dovedeste ca
exista, vei merge în Iad. Asadar, este iresponsabil sa
fii ateu.
De aici m-am hotarat sa dezbat putin (chiar daca o sa fie o palida tratare a subiectului). Din randurile de mai sus rezulta:
1. Daca Dumnezeu exista si noi credem in El, atunci o sa castigam totul.
2. Daca Dumnezeu nu exista si noi tot credem in El, atunci nu am pierdut nimic.
3. Daca Dumnezeu exista si noi nu credem in El, pierdem totul.
4. Daca Dumezeu nu exista si nici noi nu credem in El, atunci nu am castigat nimic.
Trecand din nou cu privirea peste cele 4 propozitii de mai sus (nu pot sa le ridic la rang de axiome pentru a nu fi acuzat de erezie si/sau stabilirea ca adevar absolut) sunt putin nelamurit in privinta sintagmelor “a pierde tot”, “a castiga totul” si “a nu pierde nimic”.
Prin “a pierde tot” inteleg privarea de mantuire, viata de dupa moarte, promisiunea crestina; “a castiga totul” iarasi este clar despre ce este vorba – finalitatea vietii traita sub morala crestina si recompensa finala.
Insa sintagma “a nu pierde nimic” ar putea fi egalata cu “nu am castigat nimic” dar totusi sunt 2 nuante diferite. Pot sa traiesc fara sa aleg intre a crede si a nu crede. Pot sa aleg “nealegerea” daca mi se permite expresia? Unde vreau sa bat? Simplu, am mai spus si pe alt forum: diferenta intre mine si un crestin care se duce la biserica regulat, tine post etc in fata unui cersetor amandoi reactionam la fel – vom aseza un ban in poala lui…dar oare ce ne diferentiaza?
Eu dau din cauza ca stiu ca mi se intoarce insutita fapta…nu…departe de mine gandul acesta…nu astept o recompensa divina doar din simplul fapt ca am dat un ban la un cersetor. Pe de alta parte crestinul face acest lucru pentru ca asa ii dicteaza codul moral al religiei. Si totusi…cine este mai om? E necesar sa imi fie frica de o forta divina ca sa dau de pomana? Nu bag in oala pe toti oamenii care sunt cu frica lui Dumnezeu, departe de mine gandul acesta…dar nu pot sa trec cu gandul cand aud oameni care timp de 6 zile numai la tampenii le sta mintea, barfesc, le iese pe gura pocita toate minciunile si rahaturile posibile dar in a 7 zi devin brusc buni crestini…parca zici ca au dual bios oamenii astia…ok, sa revin pentru ca m-am indepartat de la subiect.
Mi-am trait viata crezand in Dumnezeu, am murit si am ajuns in rai. Bravo tie, inseamna ca ai completat bine biletul de la loto prono (ai ales cifra si numerele care se termina in 7 probabil) si acum ai prins un sfant de picior. Inseamna ca oamenii care sunt rai, nu au scrupule, mai devreme sau mai tarziu ajung sa primeasca si ei pedeapsa, in viata aceasta sau cealalta…
Mi-am trait viata crezand in Dumnezeu, am murit si uite ca nu e nici-o lumina la capat de tunel. E negru total, nu mai au baterie astia sau a crapat dinamul. Ce facem? Pai nu e nimic de facut…indiferent cum ti-ai trait viata, incearca sa te gandesti cate ai facut pe parcursul sau si daca esti multumit de rezultate. Daca ai fost un om bun, nu are rost sa iti para rau ca ai murit si nu ai continuitate…daca omul rau crapa si nu isi poate continua viata..este suparat ca nu mai poate sa faca si pe altii sa sufere…
Mi-am trait viata si nu am crezut in Dumnezeu, dar uite ca El exista. Din punct de vedere religios se pare ca statia unde ai coborat e finala si o sa musti din cazan (ala de pe dreapta unde sar bulele peste tot in jur). Insa, oare aceasta sa fie continuitatea? NU ma pot pronunta dar se pare ca si oamenii care sunt buni si rai ajung sa fie supa la cazan…ceea ce nu mi se pare echitabil.
Mi-am trait viata si nu am crezut in Dumnezeu si uite ca El nu exista maca. Ce pot sa fac in continuare? Aici la fel as putea merge pe opinia potrivit careia trebuie sa te gandesti la viata ta, realizarile tale, cati oameni i-ai facut (ne)fericiti si mai ales daca tu ai fost multumit de viata ta.
Din acest simplu exercitiu ar rezulta ca indiferent de existenta Divina este mai bine sa crezi decat sa refuzi un castig care totusi pare simplu (eu cred ca exista Dumnezeu deci am pe spatele meu licenta lipita cu S.N. catre heaven). Treaba nu cred ca este atat de simpla. Exista si oameni care spun ca ei cred in divinitate si totusi comit crime, in numele religiei au fost masacrate sute, mii de persoane. Intr-adevar avem o problema de optica, de perceptie, de experienta a vietii dar de la a crede ceva si a ucide ceva in numele credintei este cale lunga consider eu.
Am fost intrebat: esti o persoana religioasa? Am raspuns ca nu. Consider prin prizma judecatii mele o existenta supranaturala dar nu se identifica cu Dumnezeul religios. Poate ca pana la urma nu suntem decat niste simple vietati care isi duc existenta de pe azi pe maine si isi umplu capu cu diferite ideologii pentru a isi tine timpul ocupat si nu sunt decat sub povara urmatoarelor aspecte: timpul si norocul. Restul, omul le primeste de la ceilalti semeni din 3 puncte de vedere:
1. mila
2. obligativitatea
3. necesitatea (mijloc)
Cateodata viata pare complexa iar multitudinea de aspecte ingreuneaza cognitivul nostru. “Cu cat stim mai multe cu atat ne dam seama ca stim mai putin” pare sa fie o contradictie care nu se anuleaza dar se sustine o jumatate pe cealalta insa luata ca un tot pare infricosatoare! Dar poate ca lucrul cel mai infricosator este ca omul e liber sa aleaga…
Adevarat graia Pascal!!!! Facand abstractie de sarcasmul citatului trebuie sa recunostii ca din punct de vedere rational lucrurile chiar asa stau!A ne pierde in disertatii pe aceasta tema este o mica pierdere de timp as spune eu….ce rost are??? Atitudinea mea usor nihilista ma impiedica sa acord atentie trairilor religioase de orice natura ar fii ele.”n-am cerut sa ma nasc! \ accept fara revolta tot ce in viata mi-a fost scris \ stiu – voi pleca ‘ntr-o zii! \ nimenii nu-mi spune \ ce-a insemanat in fond aceste permis!” Omar Kayyam P.S cu adevarat infricosator ca omul e liber sa aleaga !
Ai zis foarte frumos ce ai zis..
As vrea totusi sa adaug si eu ceva.
Creierul omului. O chestie mica cu puteri ingrozitoare.
Am vazut exemple de ce poate acest creier de la simple miscari de obiecte pana la creatia unor “fantome” care nu ar trebui sa existe.
Exista un echilibru intre a crede si a nu crede – acel sentiment care il ai inainte de a-ti iesi treaba corect.
Multa lume are o anumita stare de credinta ca “azi se va intampla ceva” – si se intampla.
“azi o sa castig bani ” – si ai castigat
Si horoscopul – inconstient daca ti se zice “maine vei muri” – atunci tu esti atent – dar inconstient vei incerca sa “respecti” ceea ce crezi.
ex1 :”preotul din satul xxx face minuni….” “icoana din biserica xxx face minuni” – este d-ajuns ca 2 persoane sa creada acest lucru si sa fie siguri – inconstient tu te vei vindeca in prezenta lor. Inconstientul poate sa vindece orice.
ex2: un copil cu cancer si-a imaginat ca corpul lui este un teren pacman, si a crezut ca jucand cu mr pacman – mancand cancerul, se va face bine. A crezut in faptul ca se va vindeca. – Pe Discovery a fost dat – ghici ce ? s-a vindecat – miraculos….
Acum sa revin la subiect, daca 10 oameni cred ca o cladire va lua foc. Daca 100 de oameni cred ca 1 masina poarta ghinion. Daca 6 miliarde cred ca exista noroc, ghinion si soarta…. Daca 5miliarde cred ca exista un God, fie ca pentru unii este Allah, altii cine stie ce aratare cu cap de miel – asta nu inseamna ca nu exista – de fapt inseamna ca, crezand in ceva – tu singur il poti crea.
Creierul uman nu foloseste nici 20% din puterile ce le are. Altii care au trecut de acel normal de 20% pot misca lucruri cu puterea mintii, pot crea, pot face multe… Inconstient insa ai 100% control asupra creierului. Daca inconstient ai frica in Dumnezeu sau cum vrei sa ii zici – atunci acesta exista…Iar partea buna este ca si cei care nu cred in el o sa fie influentati de credinta ta.
Asta este parerea mea, exista sau nu, un lucru este clar, fie prin noi, fie realitate – cineva are grija de soarta noastra – sau are un plan mai mare. Nu l-as numi Dumnezeu nici Allah… Si institutia numita “biserica” “asigura” existenta acestei credinte si unui Dumnezeu. Dar ca si individ, am fost prin mai multe biserici de la catolice la penticostale – toate au problemele lor si cam toate au 1 scop – bani.
Am zis-o si o mai zic:
“N-aveti incarcare…”
Draga Arch,
Blaise Pascal s-a intalnit cu Dumnezeul crestin, adica singurul Dumnezeu adevarat, pe data de 23 Noiembrie, 1654, pe cand citea capitolul 17 din Evanghelia dupa Ioan. A avut o experienta care i-a schimbat viata. Vezi: http://christianity.wikia.com/wiki/Blaise_Pascal#Mystical_Experience
Problema mantuirii, asa cum apare in credinta crestina, include mult mai mult decat a face binele sau a face raul.
Iisus Hristos a zis: “Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ţi-am zis: ,,Trebuie să vă naşteţi din nou.”
Crestinii adevarati sunt nascuti din Dumnezeu (adica nascuti din nou, spiritual, din apa si Duh), sunt partasi ai naturii/firii dumnezeiesti si traiesc condusi de Duhul lui Dumnezeu. Ei Il au pe insusi Hristos, Fiul lui Dumnezeu, locuind in ei prin Duhul Sfant, pe care il primesc ca dar de la Dumnezeu, in urma credintei lor ca Iisus este Hristosul (prevestit de catre profetii Vechiului Testament, care a suferit si a murit pentru pacatele omenirii, si a fost inviat de catre Dumnezeu din morti a 3-a zi) urmata de botez.
Crestinismul, spre deosebire de toate celelalte religii, nu este doar o religie cu niste inalte valori morale. Este mult mai mult decat atat. Exista o diferenta enorma intre un credincios crestin in care locuieste Hristos si un ateu moral. Primul e mort dpdv spiritual, al doilea e viu.
E adevarat ca in numele lui Hristos unii au facut multe lucruri urate de-a lungul istoriei, incluzand crime, dar asta nu afecteaza cu nimic veridicitatea mesajului crestin. Iisus Hrustos n-a invatat niciodata pe nimeni sa omoare in numele Lui. Problema sta in unii asa-zisi crestini, si nu in invatatura hristica.
Te sfatuiesc cu drag sa citesti Biblia. Iti va schimba viata, la fel cum a schimbat-o tuturor crestinilor adevarati.
Numai bine.
Emanuel
“Blaise Pascal s-a intalnit cu Dumnezeul crestin, adica singurul Dumnezeu adevarat, pe data de 23 Noiembrie, 1654, pe cand citea capitolul 17 din Evanghelia dupa Ioan.”
- tot ce tine de revelatie este doar la nivel personal, iar nivelul acesta poate sa fie obiectiv sau subiectiv (adica veridicitate sau nu). Nu trebuie insa sa ai o revelatie pentru a avea certitudinea adevarului. Se stie ca si o simpla observatie (cu ajutorul simturilor) poate duce la o concluzie gresita. Faptul ca Blaise s-a intalnit cu Dumnezeu asta nu duce automat la o concluzie cu caracter universal.
“Problema mantuirii, asa cum apare in credinta crestina, include mult mai mult decat a face binele sau a face raul. ”
- imi pare rau sa te contrazic dar tocmai la asta se rezuma invatatura crestina. Faci rau, ajungi in Iad, faci bine, ajungi in Rai, pentru toate celelalte exista spovedania si preotii informatori.
“Iisus Hristos a zis: “Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ţi-am zis: ,,Trebuie să vă naşteţi din nou.””
- analogia acestui text este simpla: vrei sa inveti sa conduci un automobil, trebuie intai sa pui mana sa citesti manualul, sa dai de permis etc. Atata timp cat nu ai nici o tangenta cu sofatul, vei ramane pe trotuar si vei fi improscat cu apa de catre nesimtitii care conduc cu viteza pe timp de ploaie. Atata timp cat fiecare aduce o noua interpretare textelor din Biblie, nu putem avea nici macar nesimtirea de a spune ca Bibila emite adevaruri cu caracter universal afirmativ.
“Crestinii adevarati sunt nascuti din Dumnezeu (adica nascuti din nou, spiritual, din apa si Duh), sunt partasi ai naturii/firii dumnezeiesti si traiesc condusi de Duhul lui Dumnezeu. Ei Il au pe insusi Hristos, Fiul lui Dumnezeu, locuind in ei prin Duhul Sfant, pe care il primesc ca dar de la Dumnezeu, in urma credintei lor ca Iisus este Hristosul (prevestit de catre profetii Vechiului Testament, care a suferit si a murit pentru pacatele omenirii, si a fost inviat de catre Dumnezeu din morti a 3-a zi) urmata de botez.”
- pe mine m-a nascut mama intai, iar faptul ca nu ma duc la biserica si nici nu cred in tot ce inseamna institutie bisericeasca, repet, institutie bisericeasca, nu ma priveaza de o viata pe care tu spui ca este atat de sublima si plina de imaculat. Respir, ma uit dupa gagici, mananc ca un porc cand altii tin post, nu dau in cap la nimeni cand ma deplasez sa iau paine si daca dau cuiva pomana, o fac pentru ca asa vreau eu si nu astept nimic in schimb pentru lucrul asta, pe cand un crestin, face lucrul acesta deoarece a fost invatat sa procedeze asa, si exact ca la un caine dresat, trebuie sa ii acorzi o recompensa.
“E adevarat ca in numele lui Hristos unii au facut multe lucruri urate de-a lungul istoriei, incluzand crime, dar asta nu afecteaza cu nimic veridicitatea mesajului crestin. Iisus Hrustos n-a invatat niciodata pe nimeni sa omoare in numele Lui. Problema sta in unii asa-zisi crestini, si nu in invatatura hristica.”
- pare rau ca repet ideea dar tocmai aici este controversa, Bibila nu ofera un mesaj clar, lizibil. Totul este intepretabil. Faptul ca institutia bisericeasca a inrobit, indobitocit masele nu mai este un secret. Daca ai un IQ subunitar si iti curge scuipat din gura, atunci e clar ca vei lua de bun tot ce iti spune un popa coborat din volvo si cu burta revarsata.
“Te sfatuiesc cu drag sa citesti Biblia. Iti va schimba viata, la fel cum a schimbat-o tuturor crestinilor adevarati.”
- nu am citit-o pe toata si nici nu mai am de ce. Nu are cum sa imi schimbe viata. Viata mea poate fi schimbata numai si numai de catre: familia mea, cunostintele mele, actiunile pe care le aleg, diferite actiuni ale mediului inconjurator. Daca in spatele acestor evenimente se afla un destin (ce ti-e scris, in frunte iti e pus) atunci ramane sa vedem la final. Insa o carte nu te poate influenta in totalitate, este absurd sa consideri ca o viata trebuie traita dupa o carte. Este precum moda de la televizor si necesitatea de a fi mereu in tendinte. Daca a fi fericit inseamna sa citesti doar o carte si sa te resemnezi, asculti numai din ea atunci nu pot decat sa dau dreptate sintagmei:
“Fericiti cei saraci cu duhul caci a lor este imparatia cerurilor”
Si tie iti doresc doar bine,
arch